Descriere

Don Juan, un prădător frustrat, dar și un om revoltat împotriva ordinii stabilite, a religiei.<div> În 1665, după ce Ludovic al XIV-lea, sub presiunea zeloților religioși, a interzis trupei lui Molière să-l joace pe Tartuffe, acesta a decis, la sfatul actorilor săi, să scrie în grabă o piesă de teatru pe o temă la modă: Don Juan. Această temă a seducătorului etern a fost de atunci reluată și interpretată în nenumărate feluri; chiar și în piesa lui Molière, acesta poate fi văzut ca un prădător frustrat, dar și ca un om care se răzvrătește împotriva ordinii stabilite și a religiei pe care a moștenit-o, la fel ca și numele său.</div><div><br></div><div> Molière depășește tema seducătorului nepocăit, Don Juan, veșnic nemulțumit, pare mai degrabă libertarian decât libertin. Chiar dacă evocă cuceririle sale amoroase, nu îl prezintă ca pe un seducător triumfător, ci mai degrabă ca pe un copil răsfățat, rebel, mai mult împotriva religiei oamenilor decât împotriva lui Dumnezeu însuși, un copil răsfățat care nu se va da înapoi nici de sabie, nici de cruce. Într-un fel, el prefigurează individul care se va afirma în teatrul secolului al XVIII-lea.</div><div><br></div><div> În această producție, urmăm dorința autorului de a rupe cu regula strictă a celor trei unități ale teatrului clasic. Personajele, în costume atemporale, se mișcă în fiecare act în decoruri diferite, create de figuri mici, ambigue, asemănătoare Furiilor, care sunt atașate de faptele, greșelile și acțiunile lui Don Juan.</div><div><br></div>