Descriere

Aceasta este probabil cea mai realizată capodoperă a muzicii sacre baroce, o lucrare îmbătătoare de o frumusețe corală și bogată în arii orbitoare.<div> Originea acestei celebre Liturghii în Si minor este fascinantă. A fost finalizată de Bach la Leipzig în jurul anului 1748, cu doi ani înainte de moartea sa, prin combinarea Missa Brevis din 1733 (un Kyrie și un Gloria dedicate Electorului Saxoniei pentru strălucita curte catolică din Dresda) cu diverse piese deja scrise, în special Sanctus datat Crăciunului 1724, precum și cu compoziții noi, pentru a forma ceea ce fiul său, Carl Philipp Emanuel, a numit „Marea Liturghie Catolică”. Este, într-un fel, o lucrare teoretică, al cărei scop nu a fost dictat de un obiectiv interpretativ specific: Bach și-a creat astfel magnum opus, un compendiu de muzică sacră, după cincizeci de ani dedicați cantatelor și pasiunilor...</div><div><br></div><div> Publicată abia în 1833, lucrarea completă nu a fost cu siguranță interpretată în timpul vieții lui Bach, dar în secolul al XIX-lea a devenit un simbol al măiestriei compoziției, iar apoi, odată cu renașterea barocă, o operă esențială a barocului german și a muzicii universale, plasată la același nivel cu Patimile sale după Matei.</div><div><br></div><div> În opera lui Bach, această grandioasă liturghie latină contrastează puternic cu pasiunile protestante, splendoarea sa fiind un contrast puternic cu durerile Învierii protestante. Durerea sfâșietoare a Crucifixului, unde fiecare voce îl jelește pe Hristos, dă loc răpirii Învierii, cu toate instrumentele de alamă și timpanele răsunând, măturate de strigătele de bucurie ale credincioșilor. Testament muzical al lui Bach, este acum una dintre lucrările sale cele mai interpretate. John Eliot Gardiner este campionul său incontestabil, conducând Corul și Orchestra Constelației într-o experiență estetică ce transcende secolele.</div>