Descriere

Cu „Aux noms du foot”, Fabrice Clément vrea să împace continente aparent incompatibile precum fotbalul și teatrul.<div> Eric are șapte ani. Anul este 1976.</div><div> Într-o zi, un exemplar al revistei săptămânale „France-football” i-a ajuns în mână. Cum? De către cine? Nu avea să-și amintească niciodată. Nu conta. Niciun meci la televizor. Niciun internet.</div><div> Din ziua aceea, memoria lui a acumulat nume, săptămână după săptămână.</div><div> Nume de jucători, echipe, cluburi, stadioane, orașe, cartiere, dar și numere, expresii...</div><div> Citind France-football de la un capăt la altul în fiecare marți, descoperă fotbalul prin scris și scriind prin fotbal. Prin fotbal, întreaga lume i se pare.</div><div> Tocmai această patologie obsesivă și amețitoare și consecințele ei asupra a ceea ce l-a constituit sunt cele pe care el le povestește și le împărtășește publicului.</div><div><br></div><div><br></div><div> „De îndată ce am avut vârsta necesară pentru a citi, am citit France-football. De la primul până la ultimul rând. În fiecare marți. La 7 ani, puteam recita pe de rost toate loturile echipelor din Divizia 1, înainte de a le învăța pe cele din Divizia 2 și Divizia 3.”</div><div> Nouăzeci și opt la sută dintre acești jucători erau jucători pe care nici măcar nu-i văzusem jucând și i-am identificat doar după numele de familie. Am notat aceste nume pe niște fișe de hârtie, unde am înregistrat, în fiecare săptămână, pentru fiecare jucător, rezultatul meciului jucat și numărul de goluri marcate. Genul de fișe pe care le poți găsi online astăzi cu doar câteva clicuri. Acest comportament obsesiv mi s-a părut absurd, inutil și de neînțeles mult timp, până când Majida Ghomari, partenera mea de viață și partenera de scenă, m-a convins să transform totul într-o piesă de teatru.</div><div> Cu „În numele fotbalului”, vreau să reconciliez lumi aparent incompatibile precum fotbalul și teatrul. Există punți între cele două: ele pot aduce împreună bărbați și femei, tineri și bătrâni, fani și novici, de toate naționalitățile, pentru o experiență comună în jurul unui subiect cu o structură dramatică incertă. În fotbal, ca și în teatru, nu știi niciodată ce se va întâmpla în minutul următor.</div><div> - Fabrice Clément -</div>