Descriere

Această punere în abis ne permite să oferim Phaedra o perspectivă modernă<div> Phaedra, soția lui Tezeu, îl crede mort. Ușurată de această veste, ea îi mărturisește lui Hippolytus, fiul ei vitreg, pasiunea vinovată pe care o simte pentru el. Această mărturisire o pune curând pe Phaedra într-o situație de nesuportat: nu numai că Hippolytus o respinge, dar Tezeu, care pur și simplu dispăruse, se întoarce curând.</div><div><br></div><div> Phaedra este apoi presată să mintă de confidenta ei, Oenone. Ea îl acuză pe Hippolytus că a încercat să o violeze. Tezeu își blestemă fiul și cheamă mânia lui Neptun asupra lui, dar curând vestea sinuciderii Oenonei seamănă îndoială în mintea lui.</div><div><br></div><div> Totuși, este prea târziu. Tezeu află de moartea lui Hippolytus, ucis de un monstru marin, în timp ce Phaedra, care s-a otrăvit, îi dezvăluie adevărul despre această tragedie înainte de a muri, mărturisindu-și vina.</div><div><br></div><div> Interpretat de oameni de astăzi pentru oameni de astăzi. Alegem să lucrăm asupra tuturor sentimentelor diferite pe care pasiunea le stârnește.</div><div> Dragostea provoacă. Dragostea imposibilă, soarta, durerea, gelozia și rușinea pătrund în personajul principal. Astfel, Phaedra este fragilă pentru că este o victimă a voinței divine și, prin urmare, întotdeauna sinceră în fața evenimentelor.</div><div><br></div><div> Interpretată de doar patru actori, piesa aduce viu tristețea și teroarea personajelor în experiența publicului. Prin întruchiparea rolurilor lor în fața publicului, actorii inspiră cu ușurință catharsisul intenționat de autor. Depinde de noi să simțim sau nu dezgustul, tristețea sau teroarea. Depinde de noi să ne lăsăm cuprinsi de această pasiune incestuoasă care va propulsa toate personajele spre un sfârșit tragic.</div><div><br></div><div> Căutarea sau fuga de iubire, instinct sau vinovăție</div>