Descriere

În spiritul filmului Black Mirror! Aceasta este povestea lui Max, întruchiparea a ceea ce numim: „anii treizeci împliniți”.<div> Max, o femeie hiperconectată de treizeci de ani, trăiește izolată într-un cub de lumină, controlată de Leo, asistentul ei vocal. Dar ce rămâne din ea când conexiunea se rupe? În stilul seriei Black Mirror, acest serial ne aruncă într-o distopie în care reperele digitale se destramă. O dramă captivantă, claustrofobă, care pune sub semnul întrebării dependența noastră de algoritmi și vertijul unei realități pe care nu o mai putem înțelege singuri.</div><div><br></div><div> Singură pe scenă, Barbara Lambert întruchipează o femeie prinsă în propria prezentare virtuală de sine. Prinsă între căutarea validării și singurătatea conectată, scenografia folosește ceața și lumina pentru a materializa izolarea digitală. Replicile asistentului vocal, preluate din conversații reale, întăresc familiaritatea stranie a acestei lumi în care tehnologia, menită să ne servească, ajunge să ne dicteze fiecare mișcare.</div><div><br></div><div> Departe de a condamna pur și simplu instrumentele moderne, piesa lui Emilie Génaédig explorează o dualitate complexă. Deși ecranele ne izolează, ele promit și schimbul de cunoștințe și solidaritatea globală. Din această tensiune reiese un spectacol captivant care ne permite să experimentăm fragilitatea conexiunilor noastre și ne confruntă cu o provocare contemporană: cum putem locui în lumea digitală fără a ne pierde umanitatea?</div>